Exista momente in viata fiecaruia cand esti convins ca universul iti zambeste. Mie unul sunt convins ca mi s-a intamplat asta la recitalul celor doi violonisti, Liviu Prunaru si Gabriel Croitoru. A fost o seara memorabila pentru care organizatorilor li se cuvin,desigur, toate multumirile.
Intre noi fie vorba, Campia Turzii nu parea a fi un centru de mare cultura si rafinament artistic, dar judecand dupa numarul spectatorilor, inclin sa cred ca evenimentul de sambata, 13 decembrie, pune (sau repune) municipiul Campia Turzii pe harta culturala, cel putin la nivel regional, daca luam in considerare ca biletele au fost solicitate din Cluj-Napoca, Turda, Ludus si Zalau. Nu mi-am propus sa fac aici o lista completa a evenimentelor prilejuite de implementarea proiectului administratiei municipal, “Anul Culturii Locale la Campia Turzii, dar trebuie sa recunoastem ca nu au fost putine la numar, iar “Duelul viorilor” incheie apoteotic acest parcurs laudabil.
Daca ar fi sa spun care vioara mi-a placut mai mult, as raspunde imediat: Guarnieri, dar numai pana la Stradivarius. Guarnieri “Catedrala” (1731) si Gabriel Croitoru vin spre tine, te iau in brate, te apuca ferm si delicat in acelasi timp, te invart si te ridica in inaltimile unei cupole de catedrala. Abia acolo iti dai seama ca maiestuosul are alte valente decat ai fi crezut, abia acolo realizezi ca tunetul poate avea valoare de sublim si ca ecoul nu este o realitate secundara. Gabriel Croitoru iti arata ca ceea ce este grav, penetrant si teluric are un potential, in egala masura, delicat, ludic si chiar suav pe alocuri.
Stadivarius “Pachoud” (1694) si Liviu Prunaru te cheama si te asteapta sa faci tu primul pas. Esti vrajit ca de cantecul unei sirene, esti prins si nu mai ai scapare, dar nici nu-ti doresti asta. Imbratisat, leganat si alintat te trezesti dintr-odata in mijlocul dansului saltat si frenetic al ielelor, esti centru si hotar, totul se misca cu tine sau tu faci ca totul sa urce si coboare, esti acolo si nu stii.
Trebuie mentionat ca cei doi maestrii violonisti au avut parte de un acompaniament de pian de prima clasa din partea unuia dintre cei mai buni pianisti romani ai momentului, in persoana lui Horia Mihail. Pe domnul Horia Mihail speram sa avem placerea de a il revedea la Campia-Turzii in postura de “prima vioara”, adica de vedeta intr-un spectacol dedicat iubitorilor pianului, printre care cu bucurie ma numar si eu!
Si cand crezi ca ai suficiente argumente sa decizi, sa inclini balanta, sa alegi realitatea unui vis, “duelul” se transforma in colaborare, in dans, intr-un joc in care uimirea e rolul tau. Te poti simti ca si copilul prins la borcanul cu miere, dar nu mai conteaza; acum se poate intampla orice pentru ca satisfactia estetica a meritat, pentru ca esti in posesia unui nou adevar, ai fost initiat, ai fost miscat si ai inteles ca …totul se misca.
