De doua zile lumea e zguduita, revoltata, intoarsa pe dos si inapoi de actiunea unor imbecili care in numele unei credinte sustin ca atunci cand esti jignit in repetate randuri trebuie sa pui mana pe arma si …bang, bang.
Unora li se pare ca grupul de caricaturisti de la Charlie Hebdo si-au cautat-o cu lumanarea, unii cred ca nu ai voie sa te atingi de valorile sfinte, ca cei ucisi ar fi niste falsi martiri, ca libertatea de expresie trebuie sa-si impuna autocenzura, altii cred ca …bla, bla, bla, dar toti suntem de acord ca nu se poate tolera sa fii ucis de un extremist religios la tine in birou, pe strada, acasa sau unde o fi.
Nu-mi dau bine seama daca se spune destul de clar ca Charlie Hebdo era un grup care tocmai acestui lucru i se impotrivea: fanatismul religios dus la extreme si lipsa gandirii critice. Era un fel de a lupta impotriva unei mentalitati profund feudale si totalitariste in care doar unul detine adevarul suprem pentru ca asa zice el.
Ceea ce nu inteleg e de ce, daca eu nu cred in valorile tale, tocmai pentru ca esti habotnic si dezaxat, de ce eu nu am voie sa ma pis pe Coranul, Biblia si Pentateuhul tau? Asa gandesc, asa cred, asa simt ca tot ce inseamna religie se reduce la imbecilizare, la spalare a creierelor tocmai pentru a putea controla mai usor niste oameni si a obtine de la ei niste bani la care altfel nu ai avea acces.
De ce trebuie sa te respect daca nu sunt de acord cu tine? Sau, nu am voie sa nu te iubesc pentru ca tu esti cu cele sfinte si implicit mai bun, cumva deasupra tuturor?
Daca esti cu cele sfinte, atunci stai dracului acolo unde esti si nu te mai amesteca cu ceilalti. Da, dar atunci cum mai faci prozeliti, cum iti mai ingrosi punga si cine te mai aduleaza, ca fraierii astia de le intoxici tu viata mai au si prostul obicei de a muri putin. Ceea ce nu te deranjeaza, ba chiar iti foloseste, dar sa o faca si ei mai cu masura, asa mai …next please!
Pe de alta parte, este tot atat de adevarat ca uneori nu mai suporti sa fii injurat, umilit, calcat in picioare pentru ceea ce crezi tu ca este adevarat si bun si drept, dar nici macar asta nu-ti dreptul sa justifici crima. Ne aducem aminte cat de multa placere ne-a facut cand tot francezii ne-au spus ca echipa de fotbal a Romaniei este formata din tigani, sau viralul salut al romanilor pe strazile Parisului. Ei si ce, nu punem mana pe arma pentru asta, dar ii injuram si noi.
Si, mai frate, pai daca s-ar inventaria injuraturile romanesti, Enciclopedia Britannica ar ramane o cartulie de buzunar. Daca stau sa ma gandesc ca la noi, pornind de la mama, neamuri, sfinti, draci, cristosi si dumnezei, anafure si cadelnite, sfinte si mirene organe genitale , tot ce-ti trece si nu-ti trece prin cap, nimic nu ramane nepomenit, parca incep sa inteleg ca noua nu ne poti spune nimic fara sa te trezesti cu o replica pe masura, spre deosebire de altii care se rezuma doar la activitati copulative si/sau scatofile, eventual la mame.
Ceea ce ramane din tot balamucul asta este ca nu pot accepta sa mi se bage pumnul in gura pentru ca tie, oricine ai fi tu, nu-ti place ceea ce eu gandesc si spun. Si daca crezi ca nu ma mai suporti, de ce nu te duci sa te spanzuri? N-are nimeni nevoie de falsele tale probleme de constiinta pentru ca tu nu te poti adapta la lumea in care traiesti si care este obligata sa-ti suporte mentalitatea barbara si retrogada.
Libertate de expresie, democratie, toleranta si altele asemenea mi se par invaluite in ceata, neclare si indepartate pentru ca dincolo de toate astea , raman 12 morti. Nu pot sa nu rezonez cu durerea supravietuitorilor si sa nu ma revolt impotriva imbecilizarii maselor, de unde din cand in cand rasare cate un cap de hidra.
Nu stiu cine dracu suntem noi, dar eu vreau sa fiu Charlie!
Un articol by Mood~Media~Grup/2014
