Era o vreme cand ”a te uita pe pereti” avea o conotate clinic negativa sau cel mult romantica, o expresie folosita pentru cei visatori, neatenti sau rupti de realitate. Azi, uitatul pe peretele asigurat de Facebook, presupune un activism care, la limita, te poate scoate din sarite și presupune p(r)ostarea oricarui gand, oricum si oricand, pentru oricine si chiar pentru nimeni, conform principiului nu postezi, nu existi.
Si pentru ca toti vrem sa existam, indiferent cum, ma dau si eu cu capul de peretele asta, ca vorba clasicului ploiestean: am treaba, n-am treaba, eu la noua fix sunt pe Facebook. La noua seara, evident, ca-l astept pe Mosul a carui sosire n-am fost în stare inca sa o surprind…vorba aia „cu flagrantul în delict”.
N-am avut noroc nici anul asta, ca pare-se Mosul avea un contract in derulare tocmai în centrul orasului, dar macar am putut lua la cunostința despre nobila lui activitate din seara cu pricina. Si-mi inchipui ca nu i-a fost usor sa o ia asa de-a valma, tocmai lui care e atat de bine pregatit, cu lista de copii cuminti, cu inventarul jucariilor si recomandari educationale personalizate.
Acuma bietul Mos ce era sa faca, a jucat si el dupa regia impusa si i-a lasat pe bietii micuti sa se inghesuie, sa se calce în picioare, unii s-au mai si pierdut de parinti (pierdut fetita cu poseta rosie la gat; gasitorul va fi recompensat cu o masa la Poarta 2), dar până la urmă 1000 dintre ei s-au ales cu un pachetel, iar celorlalti macar le-a ramas bucuria vederii Mosului.
Amara bucurie, zic eu, daca e să tinem cont ca angajatorul Mosului presteaza cu un sublim amatorism sau poate ca intr-adevar asa si-a dorit sa fie. In ambele cazuri : guilty as charged.
Ce n-am înteles eu este de unde stia Mosul ca va fi vorba fix de 1000 de copii. Asta o fi cifra exacta a celor cu varsta cuprinsa intre 0-18 ani, sau poate ca doar 1000 de copii au fost cuminti iîn ultimele 12 luni, ori doar acestia si-au anuntat intentia de participare gandind ca asa nu mai pot rata prezenta Mosului. La un calcul simplu, daca fiecare din cei 1000 de copii vine insotit de un adult, asta inseamna pe puțin doar 2000 de persoane. Ce pacat ca n-a avut loc evenimentul pe 14 noiembrie. Aproape ar fi rivalizat cu manifestarea de la Cluj-Napoca din aceeasi data.
Un alt aspect ”demn de lauda” ar fi faptul ca cel responsabil cu scenariul si regia nu a gasit un loc ceva mai caldut pentru prestatia Mosului. Legenda ne spune ca Mosul acesta vine si cu ceva agent termic in dotare pentru a incalzi bordeiasul fetelor. Si daca e sa tin cont doar de asta ma cam bate asa… o bruma de gand ca Mosul in cauza era vreun geniu rau sau poate un actor obligat sa suporte si el „caldura” placuta a serii de decembrie. La urma-urmei, ce daca afara e frig, ce daca ne calcam in picioare, ce…pana mea digitala, important e ca noi (astia care ne mai cunoastem) sa facem ce avem de facut: o baie de multime, sa ne scaldam orgoliul ranit în dorintele partial nesatisfacute ale unei populatii care a crescut cu principiul economic : „Sa se dea cate una, sa ajunga la toti!”.
Toate ca toate, dar cel mai groaznic e ipocrizia din spatele actunii: ”FERICIREA UNUI COPIL MERITA TOT EFORTUL DIN LUME”. Asta ma face sa ma gandesc ca cineva isi bate joc cu bunastiinta si maiestrie si de copii, si de Mos. I se pare cuiva ca a fost depus tot efortul? In regatul in care regele ”Taci, ba”, sambelanul ”Lasa ca stiu eu mai bine” si curteanul ”Vreau si eu” se vor apuca sa faca ceva, in mod cert nu-i va interesa bucuria copiilor, ci doar scalda mocirloasa a egoului propriu. Adica, vor face si ei ceva ca sa nu se zica că n-au făcut nimic, nu vor consulta pe nimeni si asteapta sa fie apreciati de parca ar fi inventat realitatea uman bipeda.
Mai baieti, care veti fi voi, lasati-va de meserie ca nu le aveti pe astea cu organizatul de evenimente, mai ales cand e vorba de copii la mijloc. Daca tot nu vreti sa renuntați la exacerbarea unor aptitudini lipsa, macar angajati un profesionist, ca tot pe bani publici o faceti. E adevarat ca poate va ramane voua mai putin (in principiu, nu ca as stii ca va si ramane ceva), dar macar poate se prinde si de voi ceva din arta lucrului bine facut. Treaba grea, fratie!
De urat v-as mai uri…pardon, am încurcat textul si contextul (se vede ca nici eu nu mă pricep, deci nu ma bag la experimente pe copiii altora), dar voiam sa zic ca daca Mosul n-a venit pana am scris textul asta, il mai astept pana spre dimineata la o locanta pe drumul spre Turda (Dubai e prea departe) ca am vreo 7.600 de lei de spart. Haideti si voi, ca daca dam de Moș, poate va ia pe genunchi si o sa ziceti tot, tot…pe Mos nu se face sa-l minti ca el nu e contribuabil.
